duminică, 24 martie 2013

Din: Lectura de duminica


Din: Dovada irefutabila a nemuririi…

“Egoul rezulta din scindarea produsa in interiorul spiritului uman, in urma careia identitatea se separa in doua parti pe care le-am putea denumi “eu” si “mine” sau “mine” si “insumi”. Asadar orice ego este schizofrenic, ca sa utilizam cuvantul in sensul sau cunoscut, cel de scindare a personalitatii. Traiti cu o imagine mentala despre voi insiva, despre sinele conceptual cu care sunteti in relatie. Viata insasi devine conceptualizata si separata de ceea ce sunteti atunci cand spuneti “viata mea”. In momentul in care spuneti sau ganditi “viata mea” si credeti in ceea ce spuneti(nefiind deci o simpla conventie lingvistica), ati intrat pe taramul iluziei. Daca exista “viata mea” inseamna ca eu si viata mea sunt doua lucruri separate, astfel ca pot sa-mi si pierd viata, imaginara mea avutie pretioasa. Moartea devine o pretinsa realitate si o amenintare. Cuvintele si conceptele divid viata in segmente separate care n-au nicio realitate intrinseca. Putem chiar spune ca notiunea “viata mea” este iluzia primordiala separarii, sursa egoului.  Daca eu si viata suntem doua lucruri distincte , daca eu sunt separat de viata, atunci sunt separate de toate lucrurile, de toate fiintele, de oameni. Dar cum as putea fi separate de viata? Ce “eu” ar putea exista in afara vietii, in afara Fiintarii? Este absolut imposibil. Asadar nu exista ceva ce poate fi denumit “viata mea”, iar eu nu am o viata. EU SUNT VIATA. Eu si viata suntem una. Nu poate fi altfel. Atunci cum as putea sa-mi pierd viata? Cum as putea pierde ceva  ce nu am dintru inceput? Cum pot pierde ceva ce sunt? Este imposibil.”

 
Din: Fericirea ca rol si adevarata Fericire…

“Nu cautati fericirea. Daca o cautati, n-o veti gasi, deoarece cautarea reprezinta antiteza fericirii.  Fericirea se furiseaza mereu, dar eliberarea de nefericire poate fi dobandita acum, infruntand ceea ce este, in loc sa teseti povesti in jurul realitatii. Nefericirea acopera starea voastra naturala de bine si de pace interioara, sursa adevaratei fericiri.”

Din: Ticalos, victima, iubit/a…

“La inceputul  multor relatii asa-zise romantice interpretarea de roluri este  frecvent intalnita si este menita sa atraga si sa pastreze persoana pe care egoul o percepe drept cea care “ma face fericit, ma face sa ma simt special si imi implineste toate nevoile”. “ Voi juca rolul celui care crezi tu c-as fi, iar tu vei juca rolul celei care cred eu c-ai fi.” Acesta este acordul nespus si inconstient. Insa interpretarea unui rol nu e lucru usor, astfel ca rolurile respective nu pot fi mentinute la nesfarsit, mai ales dupa ce ajungeti sa locuiti impreuna. Cand rolurile dispar, ce vedeti? Din nefericire, in majoritatea cazurilor ceea ce vedeti nu e inca adevarata esenta a acelei fiinte, ci ceea ce o acopera: egoul pur, dezbracat de rolurile lui, cu corpul – durere si cu dorinta sa ce a intampinat obstacole si care acum se transforma intr-o furie cel mai probabil indreptata catre sot/ie sau partener/a, din cauza ca acesta sau aceasta nu a reusit sa inlature teama si sentimentul de lipsa prezent mereu intr-un strat mai profund, si care reprezinta o parte intrinseca a sentimentului egotic de sine.

Ceea ce in mod obisnuit se numeste “a te indragosti” este de cele mai multe ori o crestere in intensitate a dorintei si nevoii egoiste. Deveniti dependent de cealalta persoana sau, mai curand, de imaginea pe care o aveti despre acea persoana. Sentimentul nu are nimic de-a face cu iubirea adevarata, in care nu exista nicio urma de dorinta. “

Eckhart Tolle