duminică, 6 octombrie 2013

"Mandala - Pe cale catre mine"

MANDALA: Calea mea sunt eu, Mandala mea sunt eu...
                                  http://lecs.ro/mihai-iordache-mandala-pe-cale-catre-mine/

Am auzit de atatea ori "Multumesc!" ca a devenit ca gura de energie bine-meritata dupa fiecare terapie. Fiecare "Multumesc!" rostit de un suflet dupa o terapie sau in timpul acesteia, este "balsamul" ce mi-a mangaiat sufletul adesea. Azi am simtit ca vreau sa daruiesc Mandalei mele un urias "Multumesc!" ca mi-a permis s-o accesez, unul mare insufletit de toate cele primite si adunate in sertarul inimii.
Dupa cateva zile in care am calatorit in diverse locuri cu seminariile si am cunoscut oameni frumosi la invatat terapii, m-am dus si eu terapeutul la o terapie. Ma mai "scap" si eu asa la rasfat din cand in cand. Am vrut sa-mi descifrez culorile din viata la un curs de Mandale si m-am trezit ca daca vreau sa accesez aceasta cunoastere despre mine, am nevoie sa imi colorez eu experientele asa cum le simt.
Recunosc ca dincolo de alte intentii, am plecat si cu gandul la colorat si joaca ca la gradinita si chiar am gasit in acest fel gradinita, copilul dornic sa spuna povesti si ceva colegi fara comentarii, care mi-au fost parteneri de joaca 2 zile, plus un nene educator  fara reguli :) care ne ghida pe un drum si apoi ne lasa sa facem ce nu ne-ar fi permis mama acasa si chiar sa dam foc la ce nu ne place si nu mai avem nevoie ca e doar carat ca un balast. Pare gradinita perfecta nu? E un loc pentru oamenii mari care au nevoie din cand in cand sa se intalneasca cu copilul interior.
Am descoperit ca asa cum oamenii din mainile mele vorbesc despre ei si experientele lor, in acelasi fel o pot face si eu si nu patesc nimic. Am aflat si ca raman la fel de speciala pentru mine daca vorbesc si despre ce nu-mi place, despre cele dureroase care macina interiorul.
Si am aflat ca nu stric universul nimanui daca accept sa fiu ascultata.
Am descoperit ca oamenii frumosi, nu isi pierd sensibilitatea dupa evenimente dureroase, ci dimpotriva si-o intaresc si o pot exprima in asa fel incat sa fie o mare lectie si lecuire pentru alte suflete.
Mereu imi spuneam ca eu am auzit mii de povesti si ca a mea nu mai conteaza. Cand accesez povestile oamenilor cu durerile si tristetile si framantarile cele mai aprige, parca ale mele nu mai exista. Dar exista, doar le pun o masca, iar cel din fata poate trage usor concluzii "terapeutul e echilibrat, ca de aia e terapeut, ca doctorul care sigur nu este bolnav niciodata, ca doar e doctor si trebuie sa aiba grija de noi". Acum spun ca este importanta si toate ale mele sunt importante, asa cum le consider pe ale tuturor importante.
Eu sunt centrul meu! Asta o spun de mult, dar uit s-o aprofundez caci in acest centru se afla si ce imi place si ce nu-mi place.

Dar parca vorbeam de Mandala... Pai cam asta e Mandala. Mandala poate fi orice: iubire, tristete, durere, furie, agresivitate, melancolie, superficialitate, frica, vointa, veselie, hohote de ras, hohote de plans si multe altele. Eu asociam toate aceste sentimente cu arome, ritualuri, terapii, acum am adaugat si culori si Mandalele ce-au prins viata in doua zile au iesit colorate si intens parfumate de emotii.
O prietena draga spunea cuiva "Incearca sa umpli o foaie alba cu ceva, sa vezi cat de greu e, daca nu te pricepi". Mandala este un cerc cu un centru pe o foaie ce tanjeste sa fie colorata. Aici nu e musai sa te pricepi, iti iese oricum, poti simti ca ai exercitiu de-o viata sa desenezi Mandale. Matricea ei este in tine, iar emotiile ii dau viata si asa se umple cercul de culori.

Am invatat sa merg mai departe, cand altcineva imi spune sa stau pe loc.
Am invatat sa stau pe loc, cand altcineva imi spune sa merg mai departe.
Am invatat sa spun cum sunt eu, fara sa ma tem ca altcineva imi va spune ca sigur nu sunt eu asa.
Am invatat ca pot sa spun ce sunt, exact cand altcineva imi spune ceea ce nu sunt.
Am invatat ca daca zborul e greu de unul singur, poti accepta ajutor, altfel propriile aripi vor parea o povara si nu o binecuvantare primita pentru a strabate frumos cararile catre cunoasterea interioara.

Cele doua zile au fost cat o viata, am construit amintiri care pareau uitate, am ascultat povesti de viata care mi-au dat raspunsuri si altele care m-au facut sa imi pun intrebari si apoi sa intreb si intrebarea. Incredibil de frumos cum iti poti scotoci prin toata viata in doar cateva ore, am simtit cum am reinviat povesti si apoi cum le-am ars. Mandala m-a invatat ca scotocitul asta poate fi cu arta si culoare ci nu cu bocancii noroiosi.
Am pornit de la un punct mic intr-un centru  si am aflat ca a fi om chiar e lucru mare si implica tot ce face un om si cu minunatele si fericitele si cu tristetile si durerile. Mandala m-a invatat sa le accesez frumos cu iubire, apoi sa vad ce-i de facut cu ele si abia apoi sa iert si sa iubesc pe deplin.
Simt acum cu si mai multa tarie ca Dumnezeu mi-a oferit ceva-ul frumos ca sa-l ofer si eu in continuare la fel de frumos.
Multumesc Mihai! Multumesc trupei din Mandala mea! Multumesc si mie!

3 comentarii: